Actul periculos al închinării

Descriere

De ce nu s-au închinat cei trei tineri evrei din Babilon la ordinul împăratului Nebucadnețar? Autorul răspunde: pentru că au evaluat pericolele închinării și au decis că pericolul cel mai mare nu îl reprezintă împăratul, ci Dumnezeu. Cu El și cu închinarea înaintea Lui nu te poți juca fără consecințe grave. Așadar, au ales bine.
Vorbind la modul general, scrierile Scripturii ne arată că atunci când Dumnezeu Se prezintă, oamenii sunt bulversați și copleșiți. Cad la pământ, își ascund fețele, radiază ca niște becuri fluorescente și imploră milă: „Pleacă de la mine, Doamne, că sunt un păcătos.” Au rămas la distanță și i-au spus lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”
Mark Labberton ne cheamă la acest mod de închinare, care de multe ori ne înfricoșează, ne copleșește, ne convinge, ne emoționează si devenim uneori euforici datorită Prezenței Sale care ne întrerupe cursul liniștit al vieții. Mark vrea să considerăm închinarea nu o slujbă religioasă la care participăm ocazional, ci o recunoaștere care ne va schimba viața: că există Cineva care vine la noi și schimbă regulile despre care societatea ne spune că guvernează existența umană. Închinarea, spune el, trebuie să fie modul nou de a vedea și a experimenta care va redefini granițele noastre, va schimba conexiunile noastre și modul nostru de a ne conduce viețile. Ne va schimba valorile despre ceea ce este și ceea ce nu este important.
Expresia „războiul închinării” a devenit familiară în zilele noastre în anumite biserici, cu toate că ea are și un aspect oximoronic. Există multe păreri, întrebări și lupte în privința stilului închinării, mai ales în privința muzicii. Nu cred că sunt aspecte neimportante. Profesorul de la Yale, Nicholas Wolterstorff a spus că fiecare grup de oameni, fiecare generație are nevoie să se poată exprima în închinare așa cum consideră potrivit, astfel încât închinarea să aibă o rezonanță profundă în suflet.
Așadar, această carte este aidoma sunetului unui clopot din turn care avertizează. Ne cheamă sa fim atenți nu doar oamenii care participă la serviciile de închinare, ci și noi, cei care le conducem la mesajul Spiritului din zilele noastre. Este alarma unui ceas care sună pentru a ne spune că soarele a răsărit: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.” Închinarea este ceea ce se întâmplă după ce oamenii se trezesc. Dar ea nu trebuie niciodată să fie o serie de acte liturgice comune izolate. Ea trebuie să facă parte din întreaga zi a unui trezit la viată.
Profetul Mica a spus cu mult timp înainte că cerințele divine pentru viața umană nu sunt deloc complicate: Fă dreptate, arată dragoste și milă și umblă smerit înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este umblarea smerită. Este genunchiul plecat și fața uimită care recunoaște prăpastia dintre creatură și Creator, dintre finit și Infinit, dintre păcătos și Cel Sfânt. Este recunoștința și bucuria care înmoaie inima și schimbă spiritul celor care au gustat fericirea pe care cuvinte precum răscumpărarea doar o sugerează.

Despre autor

Mark Labberton este președinte la Fuller Theological Seminary din Pasadena, California. Înainte de a ocupa aceasta poziție, a slujit mai mulți ani ca pastor la biserica First Presbyterian Church din Berkeley, California. De asemenea, a slujit ca președinte al organizației John Stott Ministries. Astăzi continuă să contribuie la misiunea bisericii mondiale în conducerea organizației International Justice Mission. A mai scris Called, The Dangerous Act of Loving Your Neighbor.

Ce spun alții despre această carte?

O carte importantă. Mark Labberton ne aduce aminte cu multă căldură că închinarea nu este preocupată de binele nostru, ci de al lumii. Nu-mi pot imagina un conducător al închinării sau un închinător care să se închine după citirea acestei cărți la fel ca înainte.
Tim Stafford scriitor principal la revista Christianity Today și autorul cărții Surprins de Isus

Mark Labberton îi cheamă pe cei care nu sunt mulțumiți de închinarea populară, definită prea îngust, să se trezească și să înțeleagă că închinarea nu poate fi niciodată înțeleasă într-un context prea îngust. Trebuie să facă parte din structura totală a credinței noastre, să fie împletită cu aspectele mai ample, cum ar fi dreptatea și ajutorarea săracilor. Cu toate ca Mark nu cedează în fața ispitei de a intra într-o dezbatere pe temele secundare ale stilului și preferințelor personale, cuvintele sale oferă un context biblic solid care ne ajută să înțelegem închinarea în contextul ei corect.
Michael Card muzician, compozitor și autorul cărții Scribbling in the Sand

Puține subiecte stârnesc atâta emoție și pasiune în biserică în afara dezbaterii despre locul dreptății și închinării. Mark îndrăznește să le trateze împreună și o face de o maniera extraordinară. Nu își propune nici să critice arătând cu degetul de la distanță nici să consoleze fiind alături și îmbrățișând, ci este un pastor profetic. Ne prezintă cu compasiune voia și calea lui Dumnezeu și ne cheamă să mergem împreună pe calea Împărăției lui Dumnezeu. Această carte te va neliniști și așa și trebuie să fie. Mark restaurează viziunea chemării antice a lui Dumnezeu pentru biserică de a manifesta dreptate, dragoste, compasiune și smerenie. Cartea deschide ferestrele astfel încât Duhul lui Dumnezeu să poată sufla în viețile noastre bucurie și putere proaspete. În loc ca închinarea să fie o separare săptămânală de lume, Mark ne conduce spre o închinare zilnica și cu efecte transformatoare.
Tim Dearborn director asociat la Christian Commitments/Faith and Development, World Vision International